Adiția de os

Ce este adiția de os?

Adiția de os sau augmentarea osoasă reprezintă o procedură medicală în care se restabilește volumul osului afectat de pierderea dintelui sau deteriorare. Atunci când masa osoasă existentă a maxilarului și mandibulei nu este suficientă pentru a integra cu succes un implant dentar se recurge la această procedură pentru a suplimenta cantitatea de os, în cazurile în care nu este suficient și pentru a crește calitatea acestuia. Prin adiție de os, este asigurată integrarea implantului și menținerea acestuia într-o poziție optimă.

Cine are nevoie de adiție osoasă?

Adiția de os este necesară în cazul persoanelor care-și doresc să-și redobândească dantura fixă, prin intermediul implanturilor dentare, pentru a le oferi acestora o ancorare solidă. Dacă a trecut mai mult timp de la pierderea dinților ce urmează a fi înlocuiți cu implanturi, iar volumul de os este insuficient, adiția osoasă poate fi necesară pentru a crea o structură dură și stabilă. Osul are un rol structural pentru a oferi stabilitate implantului dentar. De asemenea, refacerea osului este foarte importantă pentru a ajuta pacientul să-și recapete o fizionomie naturală.

Care sunt cauzele pierderii osoase?

Există numeroase patologii dentare care pot determina pierderea unei cantități importante de os și care pot face necesară o adiție de os. Cauzele pierderii osoase dentare includ:

extracția dentară (în urma extracției unui dinte, la nivelul alveolei are loc un proces de resorbție osoasă, în urma căruia se pierde, în medie, aproximativ 50% din cantitatea de os în termen de 5 ani de la momentul extracției);
traumatisme orale care au dus la pierderea dinților (la fel ca în cazul extracției, îndepărtarea din alveola dentară a dintelui în urma unui traumatism va declanșa procesul de resorbție osoasă);
boala parodontală (determină distrucția progresivă a ligamentelor și a structurilor osoase care susțin dinții).

Unele boli sistemice, precum osteoporoza, artrita reumatoidă sau diabetul, cât și factori precum fumatul sau consumul de alcool, pot crește predispoziția unei persoane de a suferi pierderi osoase dentare sau afecțiuni orale. În plus, infecțiile orale, tumorile maxilare, chisturile sau purtarea protezelor dentare pe termen îndelungat, constituie alte potențiale cauze ale pierderii osoase dentare.

Cum se realizează intervenția de adiție de os?

Medicul specializat în chirurgie oro-maxilo-facială decide ce tip de grefă este cel mai potrivit, în urma unei evaluări clinice și radiologice amănunțite, care include efectuarea unei radiografii dentare și a unei tomografii dentare computerizate, cu care se obține o imagine tridimensională a cavității orale.

În baza acestei examinări indispensabile, se determină volumul și calitatea țesutului osos și se planifică traseul intervenției de reconstrucție și se poate decide dacă inserarea implantului dentar este posibilă în aceeași ședință.

Intervenția de adiție de os se realizează sub anestezie locală și este lipsită de durere. Se realizează o incizie la nivelul gingiei și se inseră materialul utilizat pentru adiția osoasă, cu foarte mare precizie, apoi se fixeaza cu ajutorul unei membrane. În cazul aceleiași intervenții, de cele mai multe ori, are loc și inserarea implanturilor dentare. La final, medicul va închide incizia prin fire de sutură.

După încheierea intervenției chirurgicale, medicul va recomanda un tratament medicamentos pentru a prevenii durerea din următoarele zile și pentru a elimina riscul de inflamație și infecție. De asemenea, acesta îți va transmite și indicațiile pe care trebuie să le respectați pentru a vă asigura că procesul de vindecare și de osteointegrare se va desfășura fără probleme

Tipuri de adiție de os

Există mai multe tipuri de adiție (grefe) de os, precum:

xenogrefă sau heterogrefă, în care donatorul și receptorul aparțin unor specii diferite; în astfel de cazuri, osul este prelevat de la animale, de obicei de la bovine, și este procesat pentru a fi compatibil cu corpul uman;
aloplastă, când adiția osoasă este sintetică, realizată în laborator, și poate fi utilizată pentru a stimula regenerarea osului;
autogrefă, în care osul este prelevat de la pacient, de obicei din zona mandibulei sau a crestei iliace. În acest caz, fiind vorba despre osul propriu, avantajul constă în faptul că riscul de respingere este minim;
alogrefă, când osul provine de la un donator uman, fiind procesat în laborator pentru a elimina orice risc.

Procedura de sinus lift

Procedura de sinus lift este o procedură chirurgicală comună pentru a oferi suficient os pentru plasarea implantului dentar.. Sinusurile sunt spații umplute cu aer situate lângă nas, deasupra dinților premolari și molari superiori și sub ochi.

Osul din interiorul sinusurilor este căptușit de o membrană subțire. Această membrană este ridicată în procedurile de sinus lift pentru a crea spațiu pentru adiția osoasă și pentru implanturile dentare. Procedura de sinus lift este efectuată fie înainte, fie în același timp cu plasarea implantului.

Cum poate ajuta o procedură de sinus lift?

Când un dinte este pierdut, procesul alveolar începe să se remodelze. Alveola dentară rămasă dispare pe măsură ce osul se vindecă, rezultând o zonă edentată, numită creastă.

Acest proces cauzează o reducere a înălțimii și lățimii osului înconjurător. În plus, când un molar sau premolar maxilar este extras, sinusul maxilar pneumatizează în această regiune care va diminua ulterior grosimea osului adiacent. În general, acest lucru duce la o pierdere a volumului osos care este valabil pentru introducerea unor implanturi dentare, care se bazează pe osteointegrare pentru a înlocui dinții absenți. Scopul sinus lifting-ului este de a grefa os suplimentar în sinusul maxilar, deci mai mult os fiind valabil pentru a susține implantul dentar.

Pacienții care prezintă următoarele pot fi buni candidați pentru augumentarea sinusului:

Pierderea unui sau a mai multor dinți la nivel maxilar, posterior
Pierderea unei cantități de os semnificativ la nivel maxilar în zona sinusurilor
Lipsa dinților ca urmare a unor defecte genetice sau apărute la naștere
Lipsa majorității dinților maxilari și necesitatea unui sinus lift complex pentru mai multe implanturi.

Câte tipuri de proceduri de sinus lift sunt disponibile?

Există două grupe principale de proceduri bazate pe cantitatea de os existent la locul de implantare.

Operația de sinus lift intern implică o abordare minim invazivă, unde accesul la sinus se face prin locul unde va fi plasat implantul dentar.

Această procedură este de obicei indicată pentru cazurile în care este necesară o creștere minoră a osului, pana în 3 milimetri

Operația de sinus lift extern implică o abordare mai extinsă. Accesul la sinus este realizat printr-o fereastră laterală la nivel osos, deasupra molarilor sau a premolarilor superiori. Membrana sinusală este ridicată și materialul osos este plasat la nivelul sinusului maxilar. O astfel de procedură este aleasă de către medic când este necesară o augmentare semnificativă a osului.

Recuperarea durează între 3 și 6 luni in functie de complexitatea interventiei si tipul sinus lift-ului.

Indicatii dupa sinus lift:

Igiena Orala:Pacientii trebuie sa mentina o igiena orala buna, dar sa evite periajul agresiv in zona operata.
Alimentatie:Este indicat sa se consume alimente moi si sa se evite mestecatul pe partea operata pentru a nu pune presiune asupra zonei în curs de vindecare.
Evitarea Fumatului:Fumatul inhiba procesul de vindecare si trebuie evitat in perioada de recuperare.
Evitarea Suflarii Nasului:Suflatul nasului poate afecta sinusurile si membrana sinusala operata, asa ca se recomanda folosirea picaturilor ca alternativa.